chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc [!], zăpăcit, cherchelit. – În vest cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147).
cărui
căruĭ
cărúĭ, V. chearaud.
căruia
cắrui(a) v. cáre1, cáre2, cáre3