Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cărunțesc

cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m´aŭ încărunțit suferințele.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

cărunți

CĂRUNȚÍ vb. IV. v. încărunți.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

cărunți

CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.