căscat

CĂSCÁT2 -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; nătăfleț. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. (Despre cavități) Care prezintă o deschizătură. – V. căsca.