Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cazma

cazmá f. (turc. kazma). Mold. Tîrnăcop. Munt. Mold. nord. Hîrleț. Lovitură dată cu această unealtă.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

cazma

CAZMÁ, cazmale, s. f. 1. Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, având o coadă dreaptă de lemn și o lamă metalică cu muchie ascuțită. 2. (Reg.) Târnăcop. 3. Lovitură de cazma (1, 2).Tc. kazma.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a pune cazmaua

a pune cazmaua (pe cineva) expr. a-și însuși prin furt (ceva), a fura (ceva).

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

cazma

cazma, cazmale s. f. palmă mare / lată.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

cazma

cazmá (cazmále), s. f.1. Hîrleț. – 2. Tîrnăcop. – Mr. căzmă. Tc. kazma (Șeineanu, II, 99; Meyer 184; Lokotsch 1145; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζμᾶς, ϰασμᾶς, alb. hazmë, bg., sb. kazma.