Etichetă: cinerea

bâtlan

BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

Definiții relaționate

  • bîtlan
    bîtlán m. (rudă cu bg. batlan, pelican. Cp. și cu ung. batla, becață). Dun. Stîrc, ceapîr, o pasăre băltăreață de mărimea și forma berzeĭ și cocoruluĭ și cu penele cenușiĭ ...
  • bîtlan
    bîtlán (bîtláni), s. m. – 1. Stîrc cenușiu (Ardea cinerea, Ardea purpurea, Ardea garzetta). – 2. (Rar) Specie de rață sălbatică (Anas querquedula). Bg. batlan (DAR) sau mag. ...
  • zălog
    ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge
  • zălog
    ZĂLÓG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
  • zălog
    ZĂLÓG2, zăloguri, s. n. (Pop.) Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa ...
  • bâtlan
    BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre mare de baltă, cu gâtul și picioarele lungi și cu penele cenușii (Ardea cinerea); stârc. – Din bg. batlan.

salcie

SÁLCIE1, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie1 cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: sálcii. – Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis.

Definiții relaționate

  • salcie
    SÁLCIE (lat. salicem) s. f. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști din genul Salix, familia salicaceelor, cu frunze de obicei lanceolate și cu flori grupate în amenți cilindrici ...
  • salcia
    SALCIA 1. Com. în jud. Mehedinți, situată în SE C. Blahniței, pe stg. Dunării, la confl. cu Drincea, la granița cu Bulgaria; 3.352 loc. (2005). Pescuit. În luna iul. are loc anual ...
  • salcia tudor
    SALCIA TUDOR, com. în jud. Brăila, situată în C. Siretului Inferior, pe stg. râului Buzău; 2.827 loc. (2005).
  • sălciile
    SĂLCIILE, com. în jud. Prahova, situată în C. Săratei; 2.192 loc. (2005).
  • salcie
    sálcie (sálcii), s. f. – Sos. – Var. salță. It., sp. salsa, prin mijlocirea ngr. σάλτσα. Sec. XIX, cuvînt rar, folosit de Alecsandri.
  • salcie
    sálcie (-ắlcii), s. f. – Nume de arbori din familia salicaceelor (Salix alba, S. triandra, S. pentadra, S. babylonica). – Var. salce, Banat salcă. Mr. salțe, megl. sulcă. Lat. ...
  • răchită
    RĂCHÍTĂ, răchite, s. f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe, cu ramuri subțiri și elastice, folosite ca material de împletit (Salix). – Din bg., scr. ...
  • iov
    IÓV, iovi, s. m. Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte (Salix capraea). – Cf. sl. iva.

zălog

ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)

Definiții relaționate

  • zălog
    ZĂLÓG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ...
  • zălog
    zălóg1 (arbust) s. m., pl. zălógi
  • zălog
    zălóg2 (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge
  • zălog
    zălóg (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. ...