Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

cĭudat

cĭudát, -ă adj. (d. cĭudă saŭ bg. čudat. V. chisnovat). Straniŭ, curios, bizar. Adv. În mod straniŭ. V. paraxin și șod.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a avea idei ciudate

A AVEA IDEI CIUDATE a avea bășini în cap, a-i bubui (cuiva) mintea, a-i cânta sticleții în cap.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

ciudat

CIUDÁT, -Ă, ciudați, -te, adj. Care iese din comun, care șochează (prin aspect, manifestări, evoluție etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat „minunat”.