Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

colonel

colonél m., pl. și (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloană, șir de oamenĭ). Ofițer superior care comandă un regiment. Ofițer care deși nu comandă trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

locotenentcolonel

locotenent-colonel locotenenți-colonei s. m. chiștoc mare de țigară.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

colonel

COLONÉL1, colonei s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.. – Din fr. colonel.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

colonel

colonel, colonei s. m. (deț.) chiștoc de dimensiune medie.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

colonel

colonél (colonéi), s. m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel.Der. coloneasă, s. f. (soție de colonel).