conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
conchetă
conchetă
CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].
conchetă
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.