concórdie f. (lat. concordia, d. con-, împreună, și cor, cordis, inimă. V. discordie). Unirea inimilor și a voințelor (bună înțelegere, împogodire): a trăi în concordie.
concordie
concordie
CONCÓRDIE s. f. bună înțelegere, armonie. (< lat. concordia)
concordie
CONCÓRDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia].
concordie
CONCÓRDIE, s. f. (Rar) Înțelegere; armonie. – Din lat. concordia.