Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

confuziune

confuziúne f. (lat. confúsio, -ónis. V. fuziune). Acțiunea de a lua un lucru drept altu: confuziune de date. Amestec, dezordine: confuziunea de stil provine din confuziunea de ideĭ. Fig. Încurcătură din cauza rușineĭ: plin de confuziune. – Și -úzie.

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

confuziune

CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio)

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

confuziune

CONFUZIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de stingere a unor obligații prin reunirea în aceeași persoană a calităților de debitor și de creditor. 2. V. confuzie. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

confuziune

CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie.