Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cronț

cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cranț

cranț, V. cronț.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

cranț

cranț (-țuri), s. n. – Scîndură ordinară, pentru făcut pereți. Germ. Kranz „coroană” (DAR).

Categorii
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

cranț

cranț, cránțuri, s.n. (reg.; la pl.) paiente, bucăți de lemn cioplite ce se bat pe stâlpi așezați față în față la 40 cm depărtare; între rândurile de paiente se pune pământ pentru formarea zidului unei case de țară.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

cranț

CRANȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit. – Onomatopee.