Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

crivat

crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat.

Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

crevat

crevát, V. crivat.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

crevat

CREVÁT s. n. v. crivat.