crivăț

crívăț n., pl. ețe (vsl. krivĭcĭ, d. krivŭ, cotit, strîmb, adică „vîntu care suflă strîmb”, nsl. krivec, crivăț; sîrb. krivac, criminal. V. crivac, crivină). Vîntu de nord orĭ nord-est (Mold.) orĭ de est (Munt.) care bate puternic ĭarna. Spre crivăț, spre partea de unde bate crivățu (spre Rusia). V. vînt.

crivat

crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat.