crivea

criveá f., pl. ele (rudă cu crivală, crivac, crivină). Munt. Hreapcă. Zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte [!] pînza țesută. O unealtă cu care dogaru sucește teĭu la legatu cercurilor de lemn. Scîrleĭcă, o unealtă compusă dintr´un dreptunghĭ care se învîrtește în prejuru [!] uneĭ axe și care se întrebuințează la făcutu funiilor. Mold. sud. Crivală, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cînd treĭeră. V. cocîrlă.