CROMÍTE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.
Etichetă: cromit
cromit
CROMÍT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)
cromit
CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].
cromit
CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.