Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cronometrie

cronometríe f. Știința măsuriĭ tĭmpuluĭ.

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

cronometrie

CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie)

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

cronometrie

CRONOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care studiază măsurarea timpului. ♦ Tehnica construirii cronometrelor. [Gen. -iei. / < fr. chronométrie].

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

cronometrie

CRONOMETRÍE s. f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie.