Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

croșnă

cróșnă, V. crosnă.

Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

crosnă

crósnă și (Trans. Mold.) cróșnă f., pl. e (rus. króšnĕa, bg. króšnĕa, krosna, coș de purtat în spinare; ceh. krosno, krošna, cîrlig de hamal; vsl. krosno. V. încrosnez. Bern. 1, 624). Sarcină, bagaj cît se poate duce'n spinare: aŭ purces cum aŭ putut, uniĭ numaĭ cu croșna și cu copiiĭ în brațe (Nec. 2, 273), șĭ-a petrecut vĭața cu croșna'n spinare (Ĭorga, Neam. Rom. Lit. 3,514). – Și croașnă. La Ctcu crosnă și crósnie, sarcină, funie de hamal. V. cîrcă.

Categories
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

crosnă

crósnă, crósne, s.f. (reg.) 1. cârlig, funie sau curea cu care se prinde un pachet dus în spinare. 2. legătură, sarcină, maldăr de lemne sau de vreascuri pe care le poate duce un om în spinare. 3. orice sarcină dusă în spinare (bagaj, traistă, raniță, rucsac etc.). 4. umflătură, boltă.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

crosnă

CRÓSNĂ, crosne, s. f. Sarcină (de lemne sau vreascuri) pe care o poartă cineva în spinare. ♦ Mulțime de obiecte așezate în ordine. [Var.: cróșnă s. f.] – Din bg. krošnja.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

croșnă

CRÓȘNĂ s. f. v. crosnă.