crunt

crunt, -ă adj. (lat. cruentus, d. cruor, sînge, de unde vine și crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros: căutătură cruntă. Plin (mînjit) de sînge (vechĭ): cuțit crunt. Trans. Mold. Oŭ crunt, primu oŭ al uneĭ găinĭ (care e de multe orĭ plin de sînge). Adv. În mod crunt: a bate crunt.

crunt

crunt (crúntă), adj.1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. Lat. cruentus (Pușcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento.Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreți; refl., a-și încreți fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparțină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Pușcariu 824; Candrea-Dens., 415; și DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s. f. (pată de sînge; privire amenințătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a liniști, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.

crunt

CRUNT, -Ă, crunți, -te, Adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ◊ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ◊ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge, însângerat. – Lat. cruentus.