Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cur

3) cur, curs, a cúre v. intr. (ca și curg). Vechĭ. Alerg, mă duc. Azĭ. Hațeg. Alerg. Curg (GrS. 1937, 146 și 186).

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cur

2) cur, a v. tr. (lat. curare, a îngriji, maĭ degrabă de cît [!] d. côlare, a strecura. V. curat, scur, strecor). Vechĭ. Azĭ vest. Curăț, aleg ce e curat orĭ bun: a cura porumb (a-l dezghĭoca). V. intr. Curg (ca fr. couler, a curge, și courir, a alerga [le sang dans les veines, sîngele´n vine]).

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cur

1) cur n., pl. urĭ (lat. cûlus, it. sp. culo, fr. pv. cat. cul, pg. cu). Triv. Partea din apoĭ [!] a corpuluĭ animalelor. Fund: curu paharuluĭ. Coadă: curu căruțeĭ. Pupă: curu corăbiiĭ. Culată: curu tunuluĭ. Pl. m. curĭ (Iron.). Cur mare. A sta saŭ a ședea în cur, a ședea pe partea posterioară a corpuluĭ. Cur de găină, pecingine.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a se lua de cur și a sări în sus

a se lua de cur și a sări în sus expr. (vulg.) a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a lua ceva tare în cur

a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza