Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

desert

desért n., pl. urĭ (fr. dessert, d. desservir, a servi ultimu fel de mîncare la masă). Ultimu fel de mîncare la masă, propriŭ vorbind, plăcinta, fructele și alte lucrurĭ dulcĭ. Uniĭ mănîncă și brînză la desert.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a vorbi în deșert

a vorbi în deșert / la pereți / surzilor expr. a vorbi fără a reuși să-și impună punctul de vedere, să se facă înțeles, să obțină lucrul dorit etc.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

deșertul păduchilor

deșertul păduchilor expr. (glum.) chelie.

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

deșert

DEȘÉRT, -ÁRTĂ I. s. n. (spațiu) gol; pustiu. ◊ (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară. II. adj. (fig.) fără temei. ◊ în ~ = zadarnic. (< lat. desertum, fr. désert)

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

desert

DESÉRT s. n. fel de mâncare care se servește la sfârșitul mesei, din fructe, prăjituri etc.; momentul servirii lui. (< fr. dessert)