Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

directiv

DIRECTÍV, -Ă adj. 1. direcțional. ◊ (tehn.) care are direcție fixă. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea. (< fr. directif)

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

directiv

DIRECTÍV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif].

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

directiv

DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. l. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif.