Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

destructiv

destructív, -ă adj. (lat. destructivus). Care cauzează distrugere: acțiunea destructivă a apelor la suprafața pămîntuluĭ. – Și di- (it. distruttivo).

Categories
Marele dicționar de neologisme pub-2000

distructiv

DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. (< fr. destructif)

Categories
Dicționar de neologisme pub-1986

distructiv

DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / < fr. destructif, după distruge].

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

distructiv

DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge).