Categorii
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

doilea

!dóilea (al ~) (do-i-/doi-) num. m., f. a dóua; al II-lea/al 2-lea, a II-a/a 2-a

Categorii
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

războimondial

*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a doua la căldură

a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

doilea

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.