Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

întrodungă

într-o dungă expr. 1. nebun, țicnit. 2. beat, cherchelit.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

afiîntrodungă

a fi într-o dungă / într-o parte expr. a fi nebun / țicnit.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

dungă

dúngă (dúngi), s. f.1. Striație, cută. – 2. Linie, dîră. – 3. Colț, muchie. – 4. Latură, coastă. – 5. (Olt.) Loitră. Sl. dąga „arc” (Cihac, II, 96), cf. bg. dŭgá „arc”, rus. dugá „curcubeu”. – Der. dungat, adj. (vărgat, cu dungi); dungățea, s. f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus); de-a dungușul, adv. (Trans., de-a berbeleacul); îndunga, vb. (a face cute).

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

dunga

DUNGÁ, dunghez, vb. I. Tranz. și refl. A face ca un obiect să aibă dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din dungă.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

dungă

DÚNGĂ, dungi, s. f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâșie, dâră. ♦ Cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în față și în spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcții. ♦ Spec. Marginea neascuțită a unor instrumente tăioase. 4. Parte laterală a unui lucru; latură, coastă. ◊ Loc. adv. În dungă = dintr-o parte, într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, țicnit. A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.) – Din sl. donga.