Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

epistolă

epístolă f., pl. e (lat. epistula și epistola, d. vgr. epistolé, d. epi-stéllo, trimet [!] știre. V. apo-stol). Scrisoare, hîrtie scrisă și trimeasă [!] cuĭva (Rar). Scrisoare în versurĭ adresată cuĭva: epistolele luĭ Orațiŭ. Scrisoare religioasă: epistola sfîntuluĭ Paul.

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

epistolă

EPÍSTOLĂ s. f. 1. scrisoare. 2. poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc. sub formă de scrisoare. (< lat. epistola)

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

epistolă

epístolă (epístole), s. f. – Scrisoare. – Var. (pop.) epistolie. Ngr. ἐπιστολή (sec. XVII). – Der. epistolar, adj.

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

epistolă

EPÍSTOLĂ s.f. 1. Scrisoare. 2. (Lit.) Specie de poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc., scrisă în forma unei scrisori. [< lat. epistola – scrisoare, cf. gr. epistole < epistellein – a trimite știri].

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

epistolă

EPÍSTOLĂ, epistole, s. f. 1. (Rar) Scrisoare. 2. Specie literară în versuri aparținând poeziei didactice, în care se tratează un subiect filozofic, moral, artistic etc. sub formă de scrisoare. – Din lat. epistola.