erecțiúne f. (lat. e-réctio, -‚onis. V. erig, di-recțiune). Rar. Acțiunea de a rîdica [!], de a construi: erecțiunea uneĭ statue, unuĭ edificiŭ. Acțiunea de a institui, de a stabili: erecțiunea unuĭ tribunal. – Și -écție.
Etichetă: erecție
a avea o erecție
A AVEA O ERECȚIE a da în pârg, a i se face os, a înălța zmeul, a i se scula, a zbârli sparanghelu’ / toroipanul.
erecție
ERÉCȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio)
erecție
ERÉCȚIE s.f. (Liv.) Ridicare; poziție verticală. [Gen. -iei, var. erecțiune s.f. / cf. fr. érection, lat. erectio – ridicare].
erecție
ERÉCȚIE, erecții, s. f. Umflare a anumitor țesuturi organice, îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor genitale. – Din fr. érection.