ermitáj n., pl. e (fr. ermitage, d. ermite, eremit. V. eremit). Barb. Sihăstrie, pustnicie, singurătate.
ermitaj
ermitaj
ERMITÁJ s. n. 1. locuința unui ermit; sihăstrie; (p. ext.) loc retras. 2. mic palat izolat. (< fr. ermitage)
ermitaj
ERMITÁJ s.n. (Rar) Pustnicie, sihăstrie; (p. ext.) mic palat izolat; loc depărtat, izolat, retras de lume; pavilion izolat în parcul unui castel. [Var. ermitagiu s.n. / < fr. ermitage].
ermitaj
ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. (Franțuzism) Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage.