etán n., pl. urĭ (răd. et- din eter). Chim. Idrocarbură [!] saturată, idrogen [!] bicarbonat (CH8 CH9).
etan
etan
ETÁN s. n. gaz combustibil, incolor și inodor, hidrocarbură aciclică saturată, în gazele de sondă și de rafinărie. (< fr. éthane)
etan
ETÁN s.n. Gaz incolor și inodor care se găsește în gazele de sondă. [< fr. éthane].
etan
ETÁN s. m. Gaz incolor și fără miros, care se găsește în gazele de sondă și de rafinărie, întrebuințat la prepararea etilenei, drept combustibil și ca agent frigorigen. – Din fr. éthane.