etmoíd, -ă adj. (vgr. ethmoeidés, d. ethmós, strecurătoare). Anat. Se zice despre osu cel cĭuruit care e la rădăcina nasuluĭ. S. n. Etmoidu. – Ca adj., uniĭ zic etmoidal, ceĭa ce nu e necesar. Cp. cu romboidal.
etmoid
etmoid
ETMOÍD s. n. os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele cavităților nazale. (< fr. ethmoïde, gr. ethmoides, ciuruit)
etmoid
ETMOÍD s.n. (Anat.) Os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele nărilor. [Pron. -mo-id. / < fr. ethmoïde, cf. gr. ethmos – ciur, eidos – aspect].
etmoid
ETMOÍD, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii, traversate de nervii olfactivi, și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. – Din fr. ethmoïde.