Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

2) fă interj. V. fa 1.

Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

1) fă imperativu d. fac.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

fă! interj. (pop.) termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin

Categories
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[tă] și influențat de mă.