Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

fărădelege

fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

fărădelege

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).