Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

farmec

1) fármec n., pl. e (lat. phármacum, d. vgr. phármakon, medicament, venin, la pl. „farmece”. V. farmacie). Est. Pl. Fărmăcătorie [!], vrajă, oare-care micĭ obĭecte și substanțe descîntate crezînd că așa veĭ face altuĭa un răŭ saŭ un bine: a face farmece. Fig. Încîntare, grație, atracțiune irezistibilă: farmecu frumusețiĭ. Ca pin [!] farmec, ca pin minune, îndată (vorbind de o schimbare). – În nord farmăc, pl. ăce și ece. Vechĭ și farmăcă, f., pl. ăcĭ. Și azĭ în est pl. f. farmecĭ. În vest pl. n. farmece. V. fapt și făcut 1.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

farmac

farmác, V. palmac.

Categorii
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

fărmac

fărmác, fărmáce, s.n. (reg., înv.) unitate de lungime (a 46-a parte dintr-o palmă).

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

farmac

FARMAC- v. farmaco-.