Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

fărmăca

fărmăcá, V. farmec 2.

Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

farmec

2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. pharmăcare [!].Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin [!] farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc.

Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

farmec

1) fármec n., pl. e (lat. phármacum, d. vgr. phármakon, medicament, venin, la pl. „farmece”. V. farmacie). Est. Pl. Fărmăcătorie [!], vrajă, oare-care micĭ obĭecte și substanțe descîntate crezînd că așa veĭ face altuĭa un răŭ saŭ un bine: a face farmece. Fig. Încîntare, grație, atracțiune irezistibilă: farmecu frumusețiĭ. Ca pin [!] farmec, ca pin minune, îndată (vorbind de o schimbare). – În nord farmăc, pl. ăce și ece. Vechĭ și farmăcă, f., pl. ăcĭ. Și azĭ în est pl. f. farmecĭ. În vest pl. n. farmece. V. fapt și făcut 1.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

fărmăca

FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca.