Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

fecĭoară

fecĭoáră f., pl. e (dim. d. fată, vechĭ feată, saŭ d. lat. fetiola, d. fêta). Virgină. Al șaselea semn al zodiaculuĭ. Sfînta Fecĭoară, Maĭca Domnuluĭ. – În est fi-. Vechĭ fecĭoríță, pl. e, fecĭoară.

Categorii
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

fecioriță

fecioríță, fecioríțe, s.f. (reg.) 1. fată mică; fetiță, feciorea. 2. (înv.) fecioară.