Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

fermec

férmec ș. a., V. farmec, fărmăc-.

Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

farmec

2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. pharmăcare [!].Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin [!] farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

fermeca

FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec.