fute

fúte [At: (a.1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~tá / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop.)
1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale.
3 vt (Fam.) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam.) a freca (22).
4 vt (Fam.) A certa.
5 vt (Fam.) A înșela.
6 vt (Fam.; șîe a fute la cap sau la icre sau la melodie) A agasa.
7 vt (Și îae) A plictisi.
8 vt (Fam.; îe) A(-și) fute timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea).
9 vt (Îe) A fute una (sau o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva.
10 vi (Fam.; îe) A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva.
11 vt (Fam.; șfg) A învinge.
12 vt (Fam.; gmț) A face.
13 vt (Fam.; gmț; șîe a fute treaba) A lucra prost.
14 vt (Fam.) A distruge.
15 vt (Îc) fute-vânt Om de nimic.
16 sf (Orn; îac) Codobatură (Motacilla alba).

fute

FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ◊ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecație (fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre)