Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

elebor

elébor și -ór m. (lat. [h]elléborus, d. vgr. ῾elléboros. V. aleur). Bojățel, cu[t]curig, spînz, zîrnă, o plantă ranunculacee ale căreĭ rădăcinĭ, după ceĭ vechĭ, ar vindeca nebunia (helléborus niger, odórus, dumetórum și purpuráscens). Aceste rădăcinĭ s´aŭ întrebuințat ca purgativ pînă nu de mult, ĭar poporu tratează cu ele dalacu la vite. – În Trans. și ĭarba nebunilor.

Categories
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

iarbăstelată

iárbă-stelátă (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-steláte

Categories
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

iarbăneagră

iárbă-neágră (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-négre

Categories
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

iarbămare

iárbă-máre (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-mári

Categories
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

iarbăgrâuleț

iárbă-grâuléț (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-grâuléț