ÎNSULIȚÁ, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.
insuliță
însulița
însulițá, însulițéz, vb .I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.
insuliță
INSULÍȚĂ, insulițe, s. f. Diminutiv al lui insulă. – Insulă + suf. -iță.