INTELIGHÉNȚIA s. f. 1. (Ant., sec. XIX, în Rusia țaristă) Avangardă intelectuală care milita în favoarea reformelor politico-sociale. 2. (P. ext.) Grup de intelectuali (dintr-o țară sau dintr-un colectiv), care formează elita sau avangarda (artistică, socială sau politică). (cf. fr. intelligentsia, intelligentzia, engl. intelligentsia = intelectuali de elită sau de avangardă, germ. Intelligenzija < împrum. din rus. intellighenția = clasa intelectualilor reformatori din Rusia țaristă de la sf. sec. al XIX-lea < lat. intelligentia = înțelegere) [TLF, MW]