INTERCÉDE vb. III. intr. (Liv.) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [P.i. intercéd, var. interceda vb. I. / < fr. intercéder, cf. lat. intercedere – a veni între].
intercedare
interceda
INTERCEDÁ vb. I. v. intercede.
interceda
INTERCEDÁ vb. I. v. intercede.
intercede
INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder.