Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

învești

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir.

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

învesti

ÎNVESTÍ vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire)

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

investi

INVESTÍ vb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire)

Categorii
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

învești

înveștí vb. IV (reg., înv.) V. învește.

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

învesti

ÎNVESTÍ vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].