Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

jidan

jidán, -áncă s. (răd. jid din Jidov și sufixu -an, ca în bădăran; vsl. židinŭ, židŭ, und. Zsidó, lat. Judaeus, vgr. Iudaios. V. jidov, ĭudă). Ĭudeu, Evreŭ, Semit originar din Palestina. Fig. Om fricos. Cămătar feroce: cămătaru Shvlock al luĭ Shakespeare e tipu Jidanuluĭ. În Munt. est și Mold. sud se uzitează femininu Jidoafcă, în nord Jidaŭcă. Jidan și Jidov îs epitete pline de dispreț. Și maĭ pline de dispreț îs Hárhar, iúcman, iudă, Párhal, Tarhón, Tîrtán ș.a. Jidanului îi place să-i zicĭ Evreŭ, saŭ Israelit. Romînu-ĭ maĭ zice și cîne. În 1911 eraŭ în Europa 8,853,599 de jidanĭ, dintre care în Rusia 5,211,805, în Germania 600,862, în foasta Austro-Ungarie 2,076,388, în Francia 100,000, în Italia 35,617, în Spania 2,500, în România veche 266,653 (în realitate trebuĭe să fi fost aproape 500,000), în Turcia eŭropee 106,978, în Portugalia 1,200, în Suedia 32,012, în Serbia 5,729, în Bulgaria 37,653, în Elveția 12,366, în Grecia 8,350, în Danemarca 3,176, în Norvegia 641, în Belgia 15,000, în Anglia 237,860. Restu, pînă la vre-o 14,000,000, trăiește în America (Statele Unite și Argentina) și’n celelalte continente. V. cahal, francmason.

Categories
Micul dicționar academic pub-2002

jidan

jidán s. m.
[At: NEGRUZZI, S. I, 324 / V: (reg.) jâdan, judan / Pl: jidani / E: jid + -an]
1. (Pop.; prt) Evreu.
2. (Prt) Termen injurios la adresa evreilor.
3. (Pop.; îs) jidan botezat Creștin cu apucături rele.
4. (Pop.; îe) A avea cap de jidan A umbla cu înșelăciuni.
5. (Pop.; îe) Parcă se bat jidanii la gura lui Se spune despre cineva care vorbește repede și nedeslușit.
6. (Pop.; îe) Când vor ieși jidanii la seceră Niciodată.
7. (Ent.; reg.) Jidov (8).
8. (Orn.) Corb-de-noapte

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) pub-2009

jidan

JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

jidan

jidan, jidani s. m. 1. (pop., peior.) evreu. 2. afacerist lipsit de scrupule.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

jidan

JIDÁN, jidani, s. m. (Pop. și peior.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.