bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată.
lustruit
a avea luneta lustruită
a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine
lustruit
LUSTRUÍT1 s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
lustruit
LUSTRUÍT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.