culbec

culbéc (Mold. sud), colbéc, cobélc și cobélcĭ (nord) și culbécĭ, cubélcĭ (vechĭ) m. (met. din cĭubelc, ĭar acesta din belcĭug, adică „răsucit, spiralat”. V. culcubăŭ și curcubeŭ). O moluscă gasteropodă care poartă cu ĭa [!] o scoĭcă spiralată (în Munt. melc). Anat. O parte din ăuntru [!] urechiĭ. – În Ban. cucumelcĭ (V. melc).

a tăcea ca melcul

a tăcea ca melcul / ca peștele expr. a nu spune nimic.

a se mișca ca melcul

a se mișca ca melcul expr. (peior.d. oameni) a fi lent în mișcări.

a merge ca melcul

a merge ca melcul expr. a se mișca încet.