nucă

NÚCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1.). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (1). 2. Compuse: nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nucă vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical, care conțin stricnină. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică teminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. – Lat. nux, -cis.