Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

mă, Bucur Obor! expr. (iron.) mă bucur!

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a fi dus la obor

a fi dus la obor expr. (intl.) a fi dus la deal (1., 3).

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

obor

obór (oboáre), s. n.1. Țarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s. n. (plumb de plasă) din rus. obora.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

obor

OBÓR1, oboare, s. n. 1. (Reg.) Loc (împrejmuit) unde se ține un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piață. 2. (Pop.) Împrejmuire pentru vite; țarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curții unde se țin unelte agricole, nutreț pentru vite etc. – Din bg., scr. obor.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

obor

OBÓR2, oboare, s. n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „șnur”.