Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

obosit

obosit, -ă, obosiți, -te adj. 1. (adol.) de calitate inferioară. 2. (fig.) slab. 3. beat. 4. (d. obiecte) uzat.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a avea o față de confort trei

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

obosit

OBOSÍT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – V. obosi.