Categories
Dicționar enciclopedic pub-1993-2009

oca

OCÁ (‹ tc.) s. f. 1. Unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. 2. Unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova; p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie.

Categories
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine pub-1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

oca

óca (= ocá) s. f., pl. oca

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a prinde

a prinde (pe cineva) cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi (cuiva) vinovăția / necinstea etc.

Categories
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

oca

ocá (ocále), s. f.1. Greutate înv., egală cu 1271 g în Munt. și 1201 g în Mold.2. Măsură înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. și 1,288 l în Mold.Var. (Mold.) ocă. Mr., megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. okë, bg., pol. oka; are la bază arab. ukiagr. οὐγϰία, cf. sp. onza.

Categories
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

ocă

ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.