Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

ochelar

ochelar, ochelari s. m. vânătaie apărută în jurul ochilor în urma primirii unei lovituri puternice.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

ochelari

OCHELARI biciclete, înaintaș, ocheți, parbriz.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a avea ochelari de cal

a avea ochelari de cal expr. a refuza perceperea realității în întreaga ei complexitate: a fi retrograd.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

ochelari

ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary încrucișat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură. Săs. okelâr, indicat ca etimon al rom. (Drăganu, Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar.Der. ochelarist, s. m. (persoană care poartă ochelari); ochelariță (var. chelărea), s. f. (plantă, Buscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

ochelari

OCHELÁRI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile (fixate într-o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din două bucăți de piele prinse de curelele laterale ale căpețelei și așezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să vadă lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane mărginite, care văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă. – Din ochi1 (după lat. ocularis).