Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

așiomorîplictiseala

a-și omorî plictiseala / timpul / vremea expr. a-și ocupa timpul cu lucruri lipsite de importanță.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a nu se omorî cu lucrul

a nu se omorî cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilități; a munci puțin.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a omorî arici cu curul

a omorî arici cu curul expr. (vulg.) a fi nimfomană.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a omorî

A OMORÎ a aboli, a achita, a atinge la abataj, a beli, a-i cânta (cuiva) prohodul, a curăța, a da gata, a dizolva, a face (cuiva) formele, a-i face cuiva felul / mucenicii / palanca / seama, a face cuiva mațele coadă de zmeu, a face cuiva pardesiu de scânduri, a face (pe cineva) harachiri, a face pe cineva fluturaș / îngeraș, a îmbălsăma, a împăia, a lăsa orfan (pe cineva), a lichida, a lua cuiva maul / oful / piuitul, a lua jugulara, a mătrăși, a-i mânca (cuiva) coliva, a mierli, a muta, a potcovi, a pune la pastramă, a rade, a răci, a răzui, a șterge de pe fața pământului, a termina, a trimite pe cineva pe lumea cealaltă, a veni de hac (cuiva).

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

omorî

omorî (omór, -ít), vb. – A ucide. – Var. (înv.) umori. Mr. mor(omurescu), (o)murire. Sl. umoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227), cf. bg. omorjavam. Cuvînt de uz general (ALR, I, 289-90). – Der. omor, s. n. (moarte, omucidere, asasinat); omorîtor, adj. (ucigaș, asasin); omorîciune, s. f. (înv., moarte).